Vinde deștept

Dicționarul sincer al anunțurilor: de la „ca nou” la „urme de folosire”

5 min de citit

Ce promite „ca nou”, ce aude cumpărătorul în „stare bună” și cum scrii defectele ca să nu te sune nimeni nervos seara.

Doi teniși de pânză pe fundal negru: unul gri, tocit și rupt lângă vârf, celălalt nou, cu steagul Marii Britanii.
Foto: Luke Hayfield Photography, CC BY 2.0, via Flickr. Marcaj adăugat.

„Bună seara, sunt cel cu boxa de ieri. Ați scris «ca nouă».”

Tu chiar așa o vedeai: trei veri de grătar și o zgârietură pe spate, pe care n-o mai observai de mult. El a văzut-o în prima secundă, pentru că n-a stat cu ea trei veri. Formulele de stare sunt aceleași pentru toată lumea, dar vânzătorul și cumpărătorul le citesc cu dicționare diferite. Mai jos, traducerea dintr-o limbă în cealaltă.

Pe scurt

Formula de stare e promisiune, nu părere. „Ca nou” înseamnă că nu se vede nimic, „stare bună” că se vede ceva și ai spus ce. Defectul îl numești, îl pozezi și îl treci sus, în primele rânduri. Alege formula cu o treaptă mai jos decât ți se pare.

De la „sigilat” la „stare bună”

  • „Nou, sigilat.” Nedeschis, în folia originală. Ai deschis cutia „doar să văd ce e înăuntru”? Treci la „desigilat”. Cumpărătorul are dreptul să știe diferența — și oricum o află, când vede folia.
  • „Nou, desigilat.” Scos din cutie, încercat cel mult o dată, cu toate accesoriile. Lipsă ceva, fie și un cablu? Scrii ce lipsește.
  • „Ca nou.” Folosit, dar nu se vede. Nicio zgârietură de aproape, în lumină de zi. Cumpărătorul citește „ca nou” și vine cu lanterna. O singură zgârietură mică și obiectul trece la „stare foarte bună” — și se vinde la fel de repede.
  • „Stare foarte bună.” Urme mici, găsite doar dacă le cauți, și toate funcțiile merg. Cumpărătorul se așteaptă să i le arăți tu, înainte să le descopere el.
  • „Stare bună.” Se vede că a fost folosit: zgârieturi, luciu tocit, poate o ciobitură. Funcționează complet. Cea mai cinstită formulă din second-hand și, curios, mai rară decât ar trebui.

De la „urme de folosire” la „pentru piese”

  • „Urme de folosire” sau „uzură normală”. În limba cumpărătorului: mai multe urme decât ți-ar plăcea să recunoști. Merge doar cu o listă după ea: ce urme, unde, cât de mari. Singură, sună a „nu mă întreba”.
  • „Funcțional.” Pornește și face ce trebuie. Atât. Despre aspect nu promite nimic, iar cine a mai cumpărat second-hand știe asta.
  • „Necesită mici reparații.” Pentru vânzător, un fleac. Pentru cumpărător, un drum la service cu preț necunoscut. Spui exact ce nu merge și, dacă ai aflat deja, cât costă reparația.
  • „Recondiționat.” Verificat și reparat de un service, de obicei cu hârtie la mână. Tu l-ai șters cu o lavetă și i-ai schimbat bateriile? Atunci e „curățat”. Tot un cuvânt bun.
  • „Pentru piese” sau „nefuncțional”. Nu pornește sau nu face ce trebuie. Se vinde ieftin și fără discuții, tocmai pentru că n-ai promis nimic. Paradoxal, după el ai cele mai liniștite seri.

Cum descrii defectele ca să nu primești telefonul de seară

  1. Cu cuvinte care se pot măsura. Nu „mici urme”, ci „zgârietură de doi centimetri pe capacul din spate”. Cifrele liniștesc; adjectivele lasă cumpărătorul să creadă ce e mai rău.
  2. Cu poza lui. Fotografia defectului, în lumină bună, cu o monedă sau un pix lângă, cât să se vadă mărimea. Poza cu defectul e cea care aduce cumpărători serioși.
  3. Sus, nu la final. În primele două rânduri, înainte de accesorii. Ce e scris la final îl citesc puțini; ceilalți te sună.
  4. Cu ce n-ai verificat. „Bateria ține cam o zi, camera frontală n-am testat-o.” Nimeni nu așteaptă să știi tot. Toți se supără când află abia după.
  5. Cu verificare la predare. Îl pornești, lași omul să-l învârtă, să-l încarce, să-l asculte. Cinci minute la ușă scutesc o săptămână de mesaje. Și, dacă a văzut totul, discuția despre preț e cea obișnuită, nu una cu reproșuri.

Cumpărătorul iartă o zgârietură. Nu iartă un adjectiv.

Ce spune legea, pe scurt

Nu suntem avocați, deci doar esențialul. Dreptul de retur în 14 zile la produsele cumpărate online există la comercianți, nu între persoane fizice. Cine ți-a luat boxa și s-a răzgândit nu ți-o poate returna doar pentru că nu-i mai place.

Codul civil te obligă totuși, ca vânzător, să răspunzi pentru viciile ascunse: defecte care existau la predare, pe care un cumpărător atent nu le putea descoperi și din cauza cărora n-ar fi cumpărat sau ar fi plătit mai puțin. În principiu răspunzi chiar dacă nu știai de ele, iar cumpărătorul poate cere, după caz, repararea, o reducere de preț sau desființarea vânzării. Pentru defectele pe care le cunoștea la cumpărare nu datorezi nimic. Un „vândut ca atare” poate limita răspunderea pentru ce nici tu nu știai, dar nu te apără de un defect pe care îl știai sau trebuia să-l știi.

Traducerea practică: tot ce știi, scrii și pozezi. Un defect scris în anunț nu mai e ascuns pentru nimeni. Zgârietura boxei, văzută din prima secundă, nici ea nu era viciu ascuns. Doar că nici „ca nouă” nu era. Pentru o dispută adevărată, întreabă un avocat, nu un blog.

Și dacă tot nu știi ce formulă să alegi, alege-o pe cea mai modestă. Nimeni n-a sunat vreodată nervos că obiectul arăta mai bine decât în anunț.