Sfârșitul lui septembrie are un miros. Oțet, mărar, gogoșari copți direct pe aragaz și o oală de zacuscă ce fierbe de trei ore și încă „nu e gata”. În bucătăriile de bloc a început sezonul murăturilor, și odată cu el marea numărătoare: câte borcane avem?
Răspunsul e mereu același: prea multe și nu cele care trebuie. Sunt pe balcon, în cămară, sub pat și pe dulap. Unele au capac, altele capacul altcuiva. Iar în spate stă un borcan mare, cu eticheta scrisă de mână: „Vișine 2019”. Nimeni nu l-a deschis. Nimeni nu îndrăznește.
Pe scurt
Borcanele de murături, zacuscă sau dulceață nu intră în sistemul de garanție-returnare, deci nu primești 50 de bani pe ele. Păstrezi câte ai umplut anul ăsta, plus câteva. Pe cele bune, cu capac, le dai mai departe; restul merge la containerul verde, fără capace.
Economia borcanului, explicată de mama
Borcanul e cea mai veche formă de economie circulară din România, practicată cu mult înainte să aibă nume. Mama îți dă zacuscă. Tu mănânci zacusca. Borcanul se întoarce la mama, că la anul va conține din nou zacuscă. Bunicii făceau asta fără broșuri și conferințe, cum am explicat și la economia circulară pe înțelesul tuturor.
Problema e că circuitul are o scurgere. Borcanele intră pline, din trei direcții (mama, soacra, vecina de la patru), și ies goale pe una singură, când îți amintești. De obicei nu-ți amintești. Așa se strânge, în câțiva ani, o colecție impresionantă pe care n-o folosește, n-o expune și n-o vrea înapoi nimeni.
Nu, borcanele nu intră la SGR
Aici e o confuzie des întâlnită. Din 30 noiembrie 2023 funcționează în România sistemul de garanție-returnare (SGR): plătești 0,50 lei în plus la cumpărare și-i primești înapoi la returnarea ambalajului gol. Numai că sistemul acoperă ambalajele de băuturi din sticlă, plastic sau metal, între 0,1 și 3 litri: apă, sucuri, bere, vin, spirtoase. Le recunoști după simbolul SGR de pe etichetă.
Borcanele de murături, zacuscă și dulceață nu sunt pe listă. Nici cele cumpărate pline, nici cele din cămară. Logica e simplă: primești înapoi doar garanția plătită. Borcanul în care bunica a pus gogoșari acum cinci ani n-a plătit garanție nimănui.
Invers, sticla de bere cu simbol SGR nu-și are locul la containerul de sticlă. Merge înapoi la magazin. Poți, desigur, s-o arunci și acolo, dar lași 50 de bani.
Câte borcane păstrezi
Nu e lege, e socoteală. Numără câte borcane ai umplut sezonul ăsta. Adaugă câteva pentru neprevăzut: o recoltă mai bună, o vecină generoasă, un experiment de dulceață de gutui. Asta e cota. Restul sunt borcane pentru o gospodărie pe care n-o ai.
Iar din cota asta, păstrezi întâi:
- Mărimile pe care chiar le folosești. Dacă pui zacusca în borcane mari, borcănelele de muștar nu te ajută, oricât de drăguțe ar fi pe raft.
- Borcanele cu gura întreagă. Unul ciobit pe margine nu mai închide bine, iar la murături asta înseamnă o iarnă de mucegai.
- Capacele bune, nu toate capacele. Capacul ruginit sau îndoit nu mai etanșează. Capace noi găsești ieftin în sezon, deci punga cu capace strâmbe din debara merge liniștită la metal.
Cine ia borcane goale
Mai mulți decât crezi, cu o condiție: curate și cu capac. Nu le pune la vânzare. Un borcan gol valorează atât de puțin încât anunțul te costă mai mult decât obiectul, adică mult sub pragul de la care merită un anunț. Le dai.
- Cine ți le-a dat pline. Mama, soacra, bunica. Singurii clienți care le cer înapoi fără să-i rogi. Le duci la prima vizită, nu „data viitoare”.
- Vecinii care pun murături. Bilet la avizier sau mesaj pe grupul de bloc: „20 de borcane curate, cu capac, la ușa 12, până duminică.” La sfârșit de septembrie pleacă repede: e fix momentul în care toată lumea descoperă că nu are destule.
- Producătorii din piață. Cei care vând miere, dulceață sau zacuscă la tarabă. Unii primesc borcane curate, alții nu, din motive de igienă. Întreabă. În cel mai rău caz, îți spun nu.
- Grupurile de „dau gratuit”. O poză cu borcanele aliniate pe mărimi arată surprinzător de bine. Aproape ca o vitrină.
Ce rămâne merge la containerul verde
Borcanele care nu-și găsesc om merg la reciclare, în containerul verde pentru sticlă — de obicei un clopot mare lângă bloc sau supermarket. Nu știi unde e cel mai apropiat? Îl cauți pe Harta Reciclării.
- Fără capac. Capacul de metal merge separat, la containerul galben, cu metalul și plasticul.
- Clătit, nu sterilizat. Resturile de zacuscă nu ajută pe nimeni, dar nici nu trebuie să strălucească.
- Doar sticlă de ambalaj. Paharele, porțelanul, vasele termorezistente, oglinzile și becurile nu merg la containerul verde, chiar dacă par tot sticlă. Nu se reciclează cu borcanele.
Un borcan gol păstrează perfect un singur lucru: locul de pe raft.
Sâmbătă dimineață, scoate toate borcanele pe masa din bucătărie. Pe toate, inclusiv cel cu vișine. Numără câte ai umplut anul ăsta, adaugă cinci și pune-le la loc. Restul, în trei sacoșe: mama, vecini, containerul verde. Duminică seara, nicio sacoșă nu mai e în casă.
